De mic copil a învăţat tainele tradiţiilor şi dansului popular, iar acum face parte din trupa de căluşari din judeţul Olt. Păstrează cu sfinţenie secretul căluşarilor. Pe Cornel Marius l-am găsit în centrul oraşului la muncă, aşa cum spune el. Dansa de mama focului de îi săreau opincile, era transpirat tot, însă se ţinea ţanţoş după colegii lui de dans mult mai mari şi cu mai multă experienţă. Micuţul purta cu mândreţe costumul popular şi era atent la orice mişcare şi la orice pas de dans ca nu cumva să greşească. Lumea se adunase în jurul lui ca la cinematograf , unii de pe margine comentau de mama focului cum un copilaş aşa de mic are atâta energie. „Eu nu sunt atent decât la joc, abia la final îmi dau seama câte lume se strânge în jurul nostru. Recunosc că nu este numai meritul meu, eu fără ei nu aş fi aici şi nici în trupa de căluşari. Îmi place să colind ţara în lung şi în lat, am văzut multe locuri frumoase, fiecare oraş are ceva aparte“, a ţinut să precizeze olteanul de doar opt anişori.

Visul meu este să ajung un dansator cunoscut

„Unchiul meu mi-a spus că dacă vreau să ajung departe în viaţă trebui să încep de undeva de jos. Mie îmi place ce fac, chiar dacă unii oamenii uneori ne spun că suntem cerşetori, noi nu am forţat niciodată pe nimeni să ne dea nici măcar un leu. Este adevărat că banii se împart la toţi în mod egal, însă au fost şi zile în care nu am făcut mare lucru. De cele mai multe ori bucuria pe care o aducem în sufletul românilor a fost de ajuns pentru noi căluşari“ , a spus Cornel Marius.

Colegii de trupă, a doua casă a copilului

Băieţelul susţine că  nu poate sta prea mult departe de partenerii lui de dans. S-a obişnuit cu ei şi mai ales că are parte de un tratament preferenţial, fiind cel mai mic. „Toţi vor ca eu să am o copilărie frumoasă chiar dacă nu sunt acasă cu prietenii mei.