Toţi cei care aparţinem măcar tangenţial acestui spaţiu mioritic, să ne trezim deodată solidari, să ne fie drag unul de altul ca şi cum n-ar exista ceva mai de bonton? Cum ar fi să ne comportăm amabil, drăguţ cu semenii noştri şi nu neapărat de frica furiei divine?
Cum ar fi să ne cumpăram toţi lucruri fabricate în România, aşa, din încăpăţânarea de a ne ajuta noi, românii, în situaţia grea în care suntem?
Adică nu numai când vin uraganul, inundaţia, calamitatea şi cei mai puţin năpăstuiţi donează vechituri, lucruri trebuincioase sau bani. Să acţionam altfel, poate un pic ciudat pentru mecanismul nostru anchilozat de gândire.
Cum ar fi să ne luăm toţi maşini româneşti? Asta chiar ar fi o maximă încercare, n-am mai putea să ne fandosim cu nu ştiu câte chichiţe, accesorele şi dotări fantasmagorice cu care ţinem morţiş să ne garnisim maşinuţele ca să ne răsfăţăm aşa cum am văzut în filme. Pur şi simplu să vrem împreună acest lucru. Din ziua X. Să demonstrăm, să transformăm, să ajutăm, toţi într-o întâmplare uriaşă, bazată pe solidaritate. Maşini de la noi.
Conştienţi că nu e cea mai şmecheră alegere, doar aşa, de dragul unui experiment care s-ar putea solda cu niscaiva oameni bucuroşi. Şi alegerea asta să fie de sus până jos. Politicieni de cel mai înalt rang, oameni de afaceri cu ramificaţii bănoase în toată lumea, fotbalişti şi odrasle de boieri, câştigători la loto şi manelişti să facă un pact nescris să conducă doar maşini autohtone. Şi, în general, să utilizeze orice lucru numai după verificarea prealabilă a etichetei.
Desigur, unii s-ar putea să lipească peste chinezării o etichetă magică „Made in Romania”, dacă identifică cererea - cum mi-au zis mie unii din Bacău, în piaţă, că au mere „ionatane de Voineşti”, dacă lumii îi place să audă textul ăsta?! În principiu, ideea ar fi grozavă, d