Pe 12 iunie 2009, la 39 de ani de la înfiinţare, formaţia Kraftwerk va concerta în România. Pînă la acest eveniment, pe care îl vom aborda în numărul viitor, aducem în discuţie subiectul muzicii electronice, prin prisma relaţiei dintre tehnologie şi fenomenul artistic&social. Pornim discuţia de la Telharmonium, inventat şi perfecţionat de Thaddeus Cahill. Este vorba despre primul instrument muzical electro-mecanic din lume. Dotat cu sistem de claviatură, acesta avea posibilitatea de a genera sunete polifonice complexe, inclusiv în scări muzicale aleatorii. Au fost construite (doar) trei modele, între 1900 şi 1911, după care costurile de producţie, greutatea şi dimensiunile ridicate (ca şi dificultăţile de exploatare) au condus la abandonarea sa. Conform The New Grove Dictionary of Musical Instruments, prima versiune a instrumentului avea 7 tone, a doua, 200 de tone, iar a treia era şi mai mare. Cahill luase decizia de a crea acest complex şi costisitor instrument plecînd de la raţiuni economice. A observat că nici o altă infrastructură nu produsese atîţia potenţiali ascultători precum telefonul. În 1906 a pus în practică ideea „concertelor telefonice“. Un model de Telharmonium (al doilea) a fost instalat în iunie 1906 la Telharmonic Hall din New York (Broadway, 39th), unde au fost susţinute zilnic concerte transmise abonaţilor pe calea cablurilor (trase prin ţevile destinate liniilor telefonice). Nu au putut fi folosite liniile telefonice însele, deoarece conversaţiile erau înecate de semnalul sonor prea puternic al muzicii transmise. Interesul companiilor telefonice pentru această afacere a pălit în momentul în care s-a constatat interferenţa electromagnetică dintre cablurile trase în paralel. Autorităţile oraşului s-au arătat interesate să ofere în sistem de franciză liniile de telegraf. Pe de o parte, acest fapt presupunea mărirea costurilor, în condiţiile