Mirajul cetatenilor din categoriile de populatie cu venituri mici si medii, de a avea un acoperis propriu deasupra capului, a fost intens exploatat in politica ultimilor 50 de ani, si de formatiuni politice de dreapta, si de stanga. La fel de intens exploatata a fost si dorinta categoriei de populatie cu venituri peste medie de a trai in zone exclusiviste, cu servicii si infrastructura ireprosabile, de parte de mahalale. Din pacate, atunci cand partidele au decis sa se implice in programe politico-imobiliare, menite sa castige simpatia si voturile populatiei, nu o data rezultatul a fost dezastruos.
Pe departe, cel mai mare scandal politic de acest fel din ultimele doua decenii este cel legat de asa-numitul program "Case pentru voturi" in care au fost implicati, in anii 90, figuri de vaza din lumea politica a Marii Britanii.
O figura "legendara"
Artizanul politicii "Case pentru voturi", demarata, in mare secret, la sfarsitul anilor 80, de Partidul Conservator, e considerata Lady Shirley Porter, aleasa in 1983 presedinte al Consiliului Westminster - zona centrala a Londrei, socotita centrul vietii politice britanice, unde se gasesc cele mai multe obiective turistice si unde si-au construit imobile, in ultimii ani, cei mai instariti britanici.
Shirley Porter, pe care ziarul "Guardian" o considera "cea mai corupta figura in viata a scenei politice britanice", a avut ideea programului "Case pentru voturi" in 1986, cand conservatorii au reusit cu mare greu sa castige controlul Consiliul Westminster. De teama ca electoratul - predominant varstnic - li se va imputina si mai tare, daca nu fac ceva concret pentru schimbarea structurii alegatorilor din zona, Porter a ales sa instituie o politica de epurare sociala, bazata pe accesul la piata imobiliara a electoratului-tinta si pe blocarea accesului in zona a cetatenilor suspectati ca
