A fost, cu adevărat, cel mai trăsnit campionat din ultimele decenii! Atât de nebun, încât, din finalul lui, n-am mai înţeles nimic. Am pronosticat că TAS nu va da Timişoarei punctele înapoi, şi iar m-am înşelat. Eram sigur că Dinamo va câştiga titlul, şi m-am înşelat. N-am crezut în şansa unei „echipe mici“ de a rezista până la final asaltului celor cu bani mai mulţi, şi m-am înşelat o dată în plus.
Mă bucur însă că am avut ocazia, într-un singur retur de campionat, să mă înşel de atâtea ori! Înseamnă că s-a întâmplat ceva, o mişcare care a produs schimbări profunde în mecanismul intim al Ligii I. N-a mai funcţionat reţeta clasică pentru finalurile de campionat: arbitri, blaturi, valize, brichete, jucători adverşi îmblânziţi subit, „echipe mici“ cuminţite, „echipe mari“ dezlănţuite. Gândiţi-vă doar la returul din 2008, cu cele zece victorii consecutive ale Stelei...
Explicaţia are trei iniţiale: DNA. Direcţia Naţională Anticorupţie. Dacă procurorii n-ar fi intrat pe fir, deşirând ghemul dinspre Piteşti şi învârtindu-l pe suveică până în birourile FRF, atunci n-am fi avut arbitri străini în ultimele etape. În schimb, ar fi circulat valize şi s-ar fi „gripat“ fotbalişti. Unirea Urziceni ar fi fost victimă sigură în ghearele lui Dinamo, aşa cum Sportul Studenţesc n-a rezistat într-o situaţie similară, în urmă cu câţiva ani.
Să-i mulţumim, aşadar, lui Cornel Penescu! Dacă patronul lui FC Argeş nu şpăguia în stânga şi-n dreapta, de la Protecţia Consumatorului la Comisia Centrală de Arbitri, atunci ghemul acesta n-ar fi fost deşirat niciodată. Finalul de campionat ar fi stat tot la mâna corpodenilor, savaniilor şi bogacilor, care ştiu cel mai bine încotro trebuie să meargă punctele. Iar punctele circulă pe aceeaşi autostradă cu şpaga, doar că în sens invers.
Dinamo? Parcă a fost lovită de bomba atomică. Steaua? Se buc
