Motto: "Un inconnu est toujours un inconnu."

(Monica Lovinescu, Mots ŕ Mots )

Şa se încheie a treia proză din manuscrisul cu care se prezenta în 1955 Monica Lovinescu la Editura Denoël din Paris şi spre acelaşi deznodământ pare a se îndrepta şi versiunea românească a textelor reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte. Adică refuzul editorului francez pare a-şi găsi un trist pandant peste ani în opacitatea aproape generală a receptării cărţii în România, din 2007, când a apărut, şi până în prezent. Scriu "pare"cu speranţa că lucrurile nu vor rămâne aşa. Autoarea nu a reluat oferta către nicio altă editură; a publicat doar două fragmente, cel despre secta discreţilor şi cel despre frumoşii şerpi la a căror muşcătură au dreptul numai logodnicii (textele cu numerele 3 şi 15 în ediţia Humanitas) în revista Cahiers de L'Est, 4/1975.

Tradusă, scriitoarea Monica Lovinescu a fost întâmpinată cu un ton general de mefienţă de către cei, şi aşa puţini, care s-au simţit obligaţi să-i acorde atenţie. Alexandru Matei, în dorinţa de "a nu se face confuzie între valoarea omului şi a disidentului Monica Lovinescu şi valoarea romanului" avertiza că "ar fi trist să se extindă prestigiul ei de intelectual asupra calităţii de romancier", iar Paul Cernat, deşi recunoştea că vorbeşte din auzite, fără a fi avut timp să citească el însuşi, recomanda ca "acest roman să fie citit cu exigenţă şi obiectivitate pentru ceea ce reprezintă în sine, ca literatură, nu lăudat doar pentru că aparţine doamnei Monica Lovinescu". Ambele poziţii sus-pomenite apar citate în Cotidianul din 6 august 2007, într-un articol cu final oarecum hilar: "relaţia tulbure (s.n.) dintre părinţi, Eugen Lovinescu şi Ecaterina Bălacioiu, dar şi chinul de a-şi şti mama torturată în penitenciarul de la Jilava ( textul era deja scris în 1955, iar Ecaterina Balacioiu a fost arestată în 19