Muzician sau actor, artistul elev simte că trăieşte numai pentru artă. „Elevi atipici într-un liceu atipic”, aşa îi cararcterizează directorul Liceului de muzică „Dinu Lipatti”, Florian Nemeş, pe cei pe care îi păstoreşte. La aniversarea a 60 de ani de la înfiinţare, instituţia găzduită de o clădire de patrimoniu amplasată pe una dintre puţinele străzi liniştite din centrul Capitalei se poate mândri nu numai că oferă o educaţie de calitate celor care îi păşesc pragul, ci că dăruieşte artă pură.

Pe lângă materiile considerate „de bază” – română, matematică, chimie, fizică – elevul artist de la „Lipatti” învaţă să devină un virtuoz.

Şi pentru că a venit vorba despre disciplinele obligatorii, există la „Lipatti” o nemulţumire unanim împărtăşită de către elevi şi cadrele didactice. Ponderea „prea mare” a numărului de ore pentru aceste discipline obligatorii este în defavoarea celor de specialitate.

„Mi-aş dori să se pună accent mai mult pe partea practică. După absolvire, şi cu atâtea ore de fizică, mulţi dintre noi nu ştiu să schimbe o priză. Şi, până la urmă, un arcuş pe coarda unei viori înseamnă lucru mecanic, aşa că mai bine am învăţa fizică acustică”, este de părere Andrei, proaspăt absolvent al liceului.

El tratează cu responsabilitate problema importanţei orelor practice, întrucât este preşedinte al Asociaţiei elevilor liceului „Dinu Lipatti”, dar şi singurul român care face parte din orchestra Uniunii Europene.

Şcoala unde înveţi să trăieşti frumos

Ce mai ştiu elevii liceului de muzică este că lecţia trebuie învăţată din clasă, întrucât, la finalul cursurilor, începe o nouă zi, cu repetiţii şi concerte, lecţii de dans şi emisiuni televizate.

„Tumultoasă şi împlinită”, aşa s-ar descrie viaţa elevului artist. El ştie că tot timpul trebuie să poţi oferi ce este mai bun, pentru a