Aşa cum neobişnuit ni se pare când revedem pe Mezzo filmarea unui concert de la Paris al Orchestrei Naţionale Radio de acum cinci ani, la fel de aparte este senzaţia de a vedea acelaşi ansaMblu pe scena Ateneului Român.
Motivul este unul pozitiv şi anume că Studioul de concerte „Mihail Jora" al Radiodifuziunii, construit in anii 50, a intrat in renovare, ceea ce ne poate face să sperăm că deschiderea stagiunii 2009-2010 intr-o sală cu un aspect mai ingrijit va oferi şi formaţiilor muzicale radio un motiv in plus de a se mobiliza pentru concerte care să atragă cât mai mulţi spectatori.
Cert este că abonaţii orchestrelor radio nu au ratat ocazia de a schimba cadrul şi au venit după Orchestra Naţională la Ateneu şi după Orchestra de Cameră la Sala Auditorium, contextul vizual şi acustic cu totul diferit fiind o componentă importantă a modului entuziast in care au fost recepţionate acestea, mai departe de valoarea in sine a interpretării.
Am fost la concertul de la Ateneu ce i-a avut in lumina reflectoarelor (şi acest aspect al iluminării scenei este de sperat că va fi cel puţin la nivelul Ateneului după mult aşteptata renovare) pe violonista Silvia Marcovici şi pianistul Aimo Pagin, acompaniaţi de Orchestra Naţională Radio dirijată de Joseph Caballe Domenech, in Concertul in re minor pentru vioară, pian şi orchestră de Felix Mendelssohn.
Anvergura solistică a Silviei Marcovici iese in evidenţă, iată, şi intr-o lucrare in care nu se află singură in faţa orchestrei, opusul mai puţin cunoscut al lui Mendelssohn pentru pian şi vioară păstrând farmecul romantic specific autorului.
In partea a doua a serii, in care am ascultat poemul simfonic O viaţă de erou de Richard Strauss, Orchestra Naţională Radio s-a prezentat in acea formă care a consacrat-o de-a lungul stagiunilor. Este adevărat că piesa iţi oferă satisfacţii, de asemenea acustica
