» Riscul apare la obligatiunile pe termen lung si in cazul in care vreti sa vindeti inainte de maturitate pe o piata cu dobanzi in crestere.
Pentru investitorii in obligatiuni exista doua feluri de vesti: cea buna e cand dobanzile scad, cea proasta e cand dobanzile cresc. Vom vedea mai jos de ce. Deocamdata, va prezint, pe scurt, aceasta specie oarecum ciudata de plasament care, ciudata cum e, n-ar trebui sa lipseasca totusi din portofoliul unui investitor ce se fereste sa puna ouale intr-un singur cos.
Cand cumparati obligatiuni imprumutati guvernul, municipalitatea sau compania – romanesti ori straine – care emit aceste titluri de valoare, pentru un anumit interval de timp. Ce obtineti in schimb? O dobanda platita periodic, de regula trimestrial, semestrial sau anual, iar la finalul termenului de imprumut, adica la maturitate, datornicul se obliga sa va restituie suma imprumutata, adica principalul. Dobanda este ori fixa – cazul obligatiunilor BEI (Banca Europeana de investitii, dobanda 7%), – ori variabila, ca in cazul celor mai recente obligatiuni municipale Alba Iulia, pentru care dobanda se calculeaza in functie de indicii dobanzilor de pe piata monetara (ca medie ROBID, ROBOR la 6 luni ± 1,5%).
Am ales obligatiunea BEI, oferita investitorilor in mai 2007 la o dobanda de 7%, platibila o data pe an, cu maturitate in 2014. Valoarea nominala a unei obligatiuni este 100 de lei. Daca ati fi cumparat, sa zicem, o obligatiune si o pastrati pana la maturitate, in fiecare an, timp de sapte ani, ar trebui sa primiti cate 7 lei dobanda. In 2014 urmeaza sa va primiti inapoi si suta de lei imprumutata si veti fi incasat 49 de lei drept dobanzi.
Dar daca aveti nevoie de bani si vreti sa vindeti obliga-tiunea dupa doi ani, de pilda? Obligatiunile BEI se tranzactioneaza la BVB iar ultimele doua tranzactii s-au facut la pretul de 78,9 lei