Candidatura Principelui Radu la prezidentiale nu repeta catusi de putin procedura candidaturii independente la alegeri folosita util de doctorul Oprescu la municipale. Candidatura lui Radu Duda va fi treptat descoperita de alegatorul votant ca fiind o actiune extrem de original inspirata, iar pentru actuala configuratie istorica fiind drumul scurt catre o solutie statala solida, practica si inteleapta. Principele Radu nu candideaza nici "romantic" imberb, nici superb solitar, nici temerar de capul lui, cum pare la prima vedere. La prezidentialele 2009, candidatura sa nu trebuie asociata cu ceea ce, in mod obisnuit, numim candidat independent.
Fiindca, asa cum ceilalti prezidentiabili principali cu sanse – Geoana, Antonescu si Basescu – si-au pornit (sau vor porni) campaniile, reprezentand exponential si vrand-nevrand imaginea si ideologia politica a cate unui partid politic care ii recomanda si ii sustine dinaintea electoratului, tot asa a fost marcata din pornire si candidatura lui Radu Duda, recomandat si sustinut, ca reprezentant exponential, direct de Regele Mihai.
Prin urmare, nu poate fi socotit nici independent, dar nici candidat al Casei Regale la presedintie, fapt care in mod justificat ar produce scandal si ar reprezenta, din toate punctele de vedere, un nonsens. Fiindca asa cum Geoana, Antonescu si Basescu sunt, orice ar face, candidatii la Presedintie ai unor institutii politice – PSD-ului, PNL-ului si PDL-ului –, tot asa si Radu Duda este candidatul Regelui, dar, repetam, fara a fi si al Casei Regale. Mai exact, este candidatul unui om de stat, nu al unui partid politic. Constitutional si social, acest tip de candidatura reprezinta un eveniment absolut. Dornic sa sprijine cauza Romaniei si sa ajute la eliminarea crizei politice, Regele a savarsit un act si de mare originalitate, si de mare risc asumat, si de vasta si spontana resp
