Vasile Călinoiu, băiatul lui Anghel Călinoiu din Vintileasa de sub Munte, zis şi Chiorul, pentru că rămăsese fără un ochi de la o reconstituire de omor involuntar. Lucrurile se petrecură cam aşa. Un vecin de pe uliţă fusese omorât din greşeală de un cumnat cu furca, în timp ce făceau o şură. Se grăbeau, deoarece fânul era de furat.

Când veniră de la Parchet să facă reconstituirea, nimeni nu voi să joace rolul mortului. Toţi se temeau să nu se pricopsească după aia cu porecla Mortul. La rugămintea miliţianului din sat, care-l iertase o dată când îl prinsese cu un viţel ce nu era al lui, Anghel Călinoiu acceptă s-o facă pe Cel omorât. Din nenorocire, emoţionat că tot satul se strânsese în jur, inculpatul îi scoase lui Anghel Călinoiu ochiul stâng cu furca de plastic dată de procurori.

Plecat din sat de mulţi ani, Vasile Călinoiu a sfârşit prin a fi arestat şi condamnat pentru fals şi uz de fals. Aşa cum se va scrie despre el într-un ziar din 2010, când vor fi la modă poveştile cu escroci, Vasile Călinoiu se dădea drept Procuror al Republicii, călătorind incognito pe căile ferate secundare. Şi alţii escrocau amărâţii întâlniţi în cale, luându-le bani sau produse în schimbul făgăduielii că le vor rezolva problemele.

Unii se prezentau drept impresari în căutare de tinere interprete de cântece bătrâneşti şi balade, pentru un turneu în Italia, promiţând câte unei mame că o va face cântăreaţă pe fiică-sa, o adolescentă sfrijită şi buboasă, care şedea alături pe bacheta din compartiment. Alţii se dădeau drept chiar ministrul Finanţelor în persoană.

În schimbul unei sume frumuşele, împărţeau un soi de adeverinţă cu ştampilă falsă, dintr-o monedă de 50 de bani cu cifrele tocite, prin care deţinătorul era scutit de taxe şi impozite toată viaţa. Acestea erau însă trucuri care costau şi, pe deasupra, riscante. Se impunea, de exem