Critica poate fi usor evitata cand nu zicem nimic, cand nu facem nimic si cand nu suntem nimeni, spunea Aristotel cu ceva secole in urma.

Economia globala este nu criticata, ci sub asediu, asa ca este mai sanatos sa spui ca pe timpurile astea nici oamenii care inca mai au de munca nu o duc prea bine.

Am fost hraniti cu promisiuni dimineata, la pranz si seara cu prea mult timp inainte sa se vada orice nor anemic de criza la orizont. Cum era firesc, de la atatea promisiuni ingurgitate necoapte, ni s-a facut, intr-un final, greata. Cei care isi aduc aminte de gatuletele de pui de pe vremea lui Ceausescu stiu foarte bine la ce ma refer...

Acum, alesii nostri nu mai promit. Nu cred ca mai au ce. Insa din lac au cazut direct in put si au dat in alta manie: in lipsa unui discurs plin de vorbe mari, dar care contine mesaj sau informatie zero, au inceput sa ne raporteze masurile pe care le iau zilnic si din cauza carora nu pot dormi noaptea.

"Sunt solutiile potrivite, facem tot ce putem, speram ca...". Si lucrurile continua in acelasi ritm, adica nimic nu se schimba. Nu, nu se misca nici cu viteza melcului constipat si nici cu a melcului infestat cu gripa porcina. Ready, steady, stay... sau care e diferenta dintre promisiunile politicienilor si vara? Vara se simte!

Daca rezultatul este zero, atunci poate ca nu face chiar ce trebuie si nu ar fi rau sa mai aruncam un ochi in ograda Statelor Unite, care nu o data au demonstrat ca isi revin din punct de vedere economic daca politicienii stau in banca lor. Exact! Asta e solutia: nu sa faca tot ce pot, ci sa nu faca nimic!

A nu face nimic este, poate, cel mai greu lucru. Unii reusesc, altii nu. La fel ca si in cazul zicalei "cine nu munceste nu greseste", tine de vointa. Poate s-ar vedea o diferenta daca guvernantii macar ar incerca sa-i lase pe cei care se pri