Comentariu FP. În ultimii 47 de ani, marile economii ale lumii au trecut prin 122 de crize – care nu au durat însă decât o zecime din acest timp. Economiştii consideră că economia americană va începe să crească din nou la sfârşitul acestui an, chiar dacă foarte încet. Să începem cu veştile bune: luna trecută 345.000 de oameni au fost concediaţi în Statele Unite, crescând rata şomajului până la nivelul unui sfert de secol. Iar în luna mai preţurile materiilor prime (precum cel al petrolului, al bumbacului şi nichelului) au crescut cu 20%, un salt fără precedent.
Cum pot fi astea veşti bune? Motivul este că perioada de contractare economică globală s-a sfârşit, iar însănătoşirea economică, cel puţin în SUA, este în curs.
Crearea de locuri de muncă va dura, totuşi, mai mult. Şi în Asia furia taifunului economic pare să se domolească. Dar criza a avut impact mai profund asupra economiilor europene, a căror însănătoşire va fi lentă şi dureroasă.
Profeţiile economiştilor
Câtă încredere putem avea în aceste preziceri? Ele reflectă aşteptările economiştilor – o categorie care nu este cunoscută pentru precizie.
Dar, deşi nu sunt buni la preziceri, tehnicile economiştilor de înţelegere ulterioară a unui eveniment şi de autopsie sunt mult mai bune. Din acest punct de vedere, poate cea mai bună cale de a înţelege această criză este să le examinăm pe cele anterioare.
Din 1960 până în 2007 cele mai mari 22 de economii ale lumii au suferit 122 de recesiuni – perioade de şase luni în care activitatea economică s-a diminuat. Potrivit lui Stijn Claessens şi M. Ayhan Kose, recesiunile nu sunt atât de frecvente pe cât par. În 47 de ani, aceste 22 de ţări s-au aflat în recesiune doar aproximativ 10% din timp.
Acesta este un lucru bun, deoarece costurile recesiunii sunt mari. Kenneth Rogof