Evenimentele de la Budapesta de la 16 iunie 1989 au determinat interesante reacţii politice în România. Ceauşescu a reiterat poziţia oficială în interpretarea lor. Căci din conducerea României care intervenise nefericit în soluţionarea "contrarevoluţiei" din 1956 făcuse şi el parte.

Ceauşescu avea atunci funcţia de membru al Biroului Politic şi era responsabilul direcţiei politice a Armatei. Împreună cu Bo­d­năraş, Alexandru Drăghici şi Leontin Sălăjan, alcătuise "comandamentul general" creat la Bucureşti pentru mo­­nitorizarea crizei din Ungaria, prevenirea şi reprimarea unor revolte din România. Fusese, s-ar fi putut spune, amestecat în represiune.

Cu excepţia protagoniştilor, isto­riile acestea erau necunoscute în vara lui '89.

INFORMAŢI DE SCÎNTEIA

Românii aflau oficial despre evenimentele lumii din Scînteia. Iată ce informaţii citiseră despre evenimen­tele din Ungaria, în 1956 (sursa Agerpres): "În seara zilei de 23 oct., organizaţii reacţionare subversive au încercat să provoace la Budapesta o rebeliune contrarevoluţionară împo­triva pu­terii populare.

Este evident că această aventură duşmănoasă a fost pre­­gătită timp îndelungat, forţele reacţiunii străine incitând sistema­tic elementele antipopulare la acţiuni îm­potriva puterii legale. Elemente duş­mănoase au folosit manifestaţia stu­denţească care a avut loc la 23 oc­tombrie în capitala Ungariei drept pre­text pentru a scoate în stradă gru­puri pregătite de ele înainte, care au for­mat nucleul rebeliunii. Ele au fo­losit agitatorii care semănând confu­zie în popor, au căutat să provoace dezor­dini de masă. Au fost atacate o serie de instituţii şi întreprinderi publice. Huliganii fascişti care au întrecut măsura au început să jefuiască magazine, să spargă geamurile locuin­ţelor.

Forţele de ordine revoluţionare au început să opună rezistenţă