Coarda întinsă de meciul FC Timişoara - CFR Cluj vibrează periculos. Conflictele mocnite ale trecutului sezon păreau să intre în conservare, cel puţin până la debutul noului campionat. Finala Cupei României a pus însă gaz pe foc, pentru ca sămânţa de scandal să nu germineze în linişte peste vacanţă.

Războiul FRF - Marian Iancu se redeschide parcă şi mai înverşunat, pe un alt front, după ce Timişoara şi-a recuperat punctele de la TAS. Pretextul îl constituie arbitrajul schilod al lui Cristian Balaj de la finala Cupei. Aparenţele, deşi susţinute de o realitate indiscutabilă, sunt însă înşelătoare. Nu-ţi trebuie prea multă minte pentru a observa că a fost declanşată deja o disimulată campanie electorală pentru alegerile care vor avea loc, nu peste foarte mult timp, la federaţie. Taberele îşi marchează preventiv teritoriile şi pun asiduu aşternutul unor strategii pe care combatanţii le-au lustruit în experienţe anterioare.

Cristian Balaj a dat cu aspicu-n fasole la meciul CFR Cluj - FC Timişoara. Fapt recunoscut de martori ai meciului, care ştiu să priceapă ceea ce văd. Mircea Lucescu, cel dezamăgit de faptul că a oficiat la o ceremonie tristă, Ion Crăciunescu, competentul de serviciu din mai toată presa, Ioan Igna, şeful interimar al CCA şi observator al finalei, l-au notat pe Balaj în consecinţă. Dar, surprinzător, inculpatul nu se dă învins de nici un argument al vinovăţiei sale. Defilează în continuare pe arătură şi afirmă cu tupeu că a fost şi de această dată lacrimă pură şi cristalină a arbitrajului. Când greşeşti de unul singur, o asemenea atitudine ar fi sinucigaşă. şi nici un om cu mintea la purtător, aşa cum se pretinde şi Balaj, n-ar risca astfel de declaraţii dacă nu s-ar simţi protejat, dacă nu ar şti că erorile sale se bucură de oarece îngăduinţă prim-ministerială, prezidenţială, directorială sau în vreun alt fel patronală. Apoi,