În zilele Revoluţiei, Nicu Ceauşescu a venit de la Sibiu la Bucureşti pentru a se pune la dispoziţia noului regim. Ce a urmat? O condamnare iniţială la 20 de ani de închisoare, "trecută" în cele din urmă la doar cinci ani. Declaraţia (de la 20 iulie 1992) lui Nicu la proces nu este o simplă declaraţie, ci aduce pe alocuri a "scrisoare de adio" sau a testament pentru generaţiile viitoare. Dacă se respecta condamnarea la 20 de ani - pentru genocid, omor deosebit de grav şi subminarea economiei naţionale, Nicu ar fi ieşit din închisoare anul acesta! Tocmai bine pentru a candida, dar nu era stilul, fiind prea deştept pentru a se băga în politica ambiguă a unei ţări ale cărei meandre le analizase foarte bine, obiect de studiu fiindu-i chiar propriii părinţi. Iată ce îi spunea el Mihaelei M. Ceauşescu (cf. volumului "Nu regret, nu mă jelesc, nu strig") înainte de "marea condamnare":

"Eu cred că voi fi condamnat pe viaţă sau voi primi cel puţin vreo 20 de ani, adică exact atât cât să nu mai apuc să gust din «dulcea» libertate, fiindcă eu o să mor în puşcărie, sunt bolnav şi se ştie acest lucru (...). Oricât ar încerca cineva sau aş demonstra eu că sunt nevinovat, zarurile sunt de fapt aruncate. Vor da drumul la o serie de oameni care vor spune că au executat ordinele date de taică-meu, în felul acesta armata iese din cauză, iar la Sibiu se va susţine că s-au executat ordinele pe care le-am dat eu, aşa că mă vor condamna fără să ţină seama de nimic".

După cum spunea maestrul Ion Cristoiu, "principala preocupare a conspiratorilor era să-i pună în cârcă teroriştii de la Sibiu". De fapt, de ce îşi trimisese Ceauşescu fiul în 1987 tocmai la Sibiu pentru a ocupa funcţia de prim-se-cretar al organizaţiei de partid? Ceauşescu nu şi-a trimis degeaba fiul la Sibiu.

"L-a trimis considerând că aceia din Comitetul Central nu cunosc (şi avea drepta