Sâmbătă, 17 iunie, a ţinut o şedinţă de lucru la săliţă (9:55-11:40). Funcţiile celor menţionaţi sunt atât de diferite încât e imposibil de ghicit ce temă i-a reunit. Ion Teoreanu era ministru al Educaţiei şi Învăţământului, Nicolae Bărbulescu - director general al Institutului Central de Chimie, iar "tov. Manolescu" - arhitect.
După sfârşitul şedinţei, între orele 11:55-12:45, a vizitat-o tov. Poliana (menţionată chiar aşa în agendă). A fost chemat apoi secretarul CC cu propaganda Constantin Olteanu (12:48-13:15). Se pregătise ori era deja în lucru comunicatul prin care conducerea de partid protesta contra "manifestaţiilor anti-româneşti" de la Budapesta.
Conform declaraţiilor generalului Constantin Olteanu, la Cabinetul 2 se ducea atunci când era chemat. De cele mai multe ori pentru probleme de cadre. Se creau şi situaţii imprevizibile. În orice ierarhie politică, ca să urci ori să-ţi păstrezi funcţia, consensul cu superiorul e obligatoriu. Presupunem că anticiparea dorinţelor soţilor Ceauşescu era condiţie a menţinerii pe orbita lor. Nu întotdeauna însă, la iniţiativa ce părea aşteptată, îşi dădea Elena Ceauşescu acordul.
Pe vremea când era ministrul Apărării Naţionale (1980-1985), bunăoară, Constantin Olteanu propusese ca Victor Stănculescu şi Ilie Ceauşescu să fie înaintaţi de la gradul de general-locotenent la cel de general-colonel. Dar Tovarăşa îi respinsese pe amândoi. De ce? N-a motivat. Sub formă de zvon i-a ajuns la urechi şi nemulţumirea ei şi a lui Emil Bobu că sunt "inconsistente" explicaţiile propunerii generalului Milea ca succesor al său în funcţia de ministru al Apărării Naţionale.
Victor Atanasie Stănculescu n-a fost înregistrat pe tot parcursul anului 1989 printre vizitatorii Cabinetului 2. Îi mai frecventa pe Curticeanu, Nicolcioiu, Apostoiu - înalţii funcţiona
