Media creeaza, succesiv, mituri si demitizeaza. De la an la an m-am convins - daca mai era nevoie - ca opiniile si optiunile ziaristilor, ale comentatorilor, ale "oamenilor de presa" nu difera cu mult de cele ale (unei parti a) opiniei publice. Si sint (tin) foarte aproape de interesele patronilor, ale finantatorilor, ale celor care dirijeaza, la vedere sau ocult, concertul mediatic. La ora actuala nu mai exista, ca in anii '90, o presa oficiala si una independenta, radical opuse. Ziarele oficiale (oficioase) au disparut, ori s-au deghizat in independente, dar daca le iei la scuturat cade repede boiaua. Intre cele independente, multe depind de banii si de hachitele patronului, ale trustului din care fac parte, iar cit priveste directia, "nisa" in care se plaseaza, acestea sint functie de idiosincraziile "formatorilor de opinie", ale editorialistilor si comentatorilor "de greutate". Sa dam si niscaiva exemple. Ion Iliescu si-a consolidat puterea in '90 - cind cu celebrele mineriade, de la care, iata, comemoram 19 ani - prin aservirea ziarelor si a audio-vizualului de partid si de stat, intre care Televiziunea Romana (ne)Libera a fost principalul artizan al dezinformarii si manipularii. Conventia Democrata si Emil Constantinescu au ajuns la putere, in 1996, datorita presei independente (va rog sa includeti aici si audio-vizualul). La sfirsitul mandatului, acelasi Emil Constantinescu, spre a-si justifica relativul esec al guvernarii, precum si refuzul de a candida din nou la un nou mandat de presedinte, a declarat ca a fost invins de fosta Securitate, de vechile structuri, disipate si deghizate in toate straturile societatii. Partial, avea dreptate. In fapt, fusese invins de mass-media care, imediat dupa alegeri, a trecut in tabara adversa, punind tunurile pe noua putere. Partial, si formatorii de opinie aveau dreptate: daca ar fi cochetat cu puterea si-ar fi pierdut cr