A străbătut lumea în lung şi-n lat, a cunoscut oameni şi culturi diferite, dar mereu a revenit acasă în oraşul din inima României, în Alba Iulia unde locuieşte împreună cu familia sa. Ana-Maria Groza, este unul dintre sportivii valoroşi pe care acest oraş i-a dat. Este o tânără pentru care viaţa a avut alt plan decât acela de face sport ca şi hobby sau la un nivel mediocru. Munca sa nu a rămas fără ecou, iar performanţele nu au întârzâiat să apară. „Eu mă consider un om normal care a vrut să facă ceva în lumea sportului. Prima mea prezenţă pe stadion ca şi sportivă a fost în 1992, la 16 ani. Totul a început dintr-o joacă şi din dorinţa de a-mi umple timpul. Pe lângă şcoală simţeam nevoia să mă mişc. În momentul în care am ajuns la stadion nici măcar nu ştiam ce înseamnă marş. Pentru mine atletismul însemna alergare, săritură, cu alte cuvinte ceea ce vedeam la televizor”, a spus Ana-Maria.

Sportiva nu stă prea mult pe gânduri când vine vorba de reuşită. „Sunt genul de om care poate chiar dacă nu am calităţile fizice şi îndemânarea de a face un anumit lucru, ştiam că prin muncă mă voi putea perfecţiona”, a adăugat atleta din Alba Iulia.

„Alergare uşoară” spre podium

Primele concursuri la care a participat Ana-Maria au fost cele la nivel judeţean în 1993 şi 1994, după care lucrurile păreau să prindă contur, viaţa competiţională devenind din ce în ce mai bogată urmând campionate naţionale şi internaţionale. „Prima competiţie internaţională a fost în 1994, iar în 1995 am câştigat titlul balcanic la nivel de juniori. Competiţe care mi-a rămas la suflet veniind în urma unui eşec, ratarea calificării la campionatele mondiale la juniori”, a mărturisit sportiva.

În viaţa atletei au intervenit şi schimbări odată cu ieşirea din anonimat. „Sunt norocoasă pentru că sportul mi-a oferit şansa să călătoresc, să cunosc oameni, dar să fi o pe