Mâine la prânz, Editura Humanitas lansează „Jurnalul Oanei Pellea”, prefaţat de Ioana Pârvulescu. Sursa: Sorin Antonescu

O carte neobişnuită în peisajul nostru cinic, derizoriu, egoist, mercantil şi mârşav, prin puritatea, sinceritatea şi generozitatea cu care-şi oferă prospeţimea senzorială, reflecţiile, tristeţile, bucuriile, dialogul cu Dumnezeu. Nu faceţi greşeala de a pătrunde în lectură la modul năduşit, năclăit, surexcitat şi pripit sau, dimpotrivă, cu acea sastiseală acidă, răuvoitoare, suspicioasă, care, din nefericire, multora dintre noi le-a ajuns a doua natură. Răsuflaţi larg câteva momente şi încercaţi să călcaţi mental printr- o iarbă deasă, răcoroasă, plină de rouă.

Un mic, dar infailibil ritual purificator, care o să vă ajute să acceptaţi că - în mijlocul bâlciului nostru sordid, dezumanizat, decreştinat şi fără căpătâi - există o fiinţă dăruită acelei Rânduieli care-l fascina pe Mircea Vulcănescu, văzând-o esenţială pentru neamul românesc. O fiinţă deopotrivă puternică şi gingaşă, eterică şi stihială, care a moştenit haiducia voievodală a tatălui şi jubilaţia dăruirii materne şi căreia nu-i este nicidecum frică de reacţiile sardonice pe care le pot provoca denudarea sufletească, frenezia credinţei, fervoarea intelectuală şi curăţia simţirii.

Oana Pellea şi-a notat, din 2003 în 2009, nu atât detaliile vieţii actoriceşti, reuşitele profesionale din ţară şi din străinătate, cât meandrele sufleteşti, ezitările tulburi, plânsul solitar, efervescenţa prieteniilor, moartea mamei, singurătatea chiliei de la Tismana, dar mai ales „blestemul de iubire” pe nume România. Fireşte, ne întâlnim cu Giorgio Strehler, Ciulei, Peter Brook sau Radu Beligan, cu Gina Patrichi, Zefirelli, Ileana Predescu, Polanski, Mihalkov, George şi Mihai Constantin, cu Ştefan Iordache, Adrian Pintea, George Banu, ca şi cu Cioran, Horia Bernea, Patap