Documentarul „Podul de flori”, al lui Thomas Ciulei, redă realitatea dureroasă a supravieţuirii unei familii din Republica Moldova.

Filmul prezintă lupta pentru existenţă a unei familii din satul Acui, Republica Moldova, o poveste care reflectă fenomenul exodului oamenilor din ţările sărace pentru a-şi putea întreţine rudele rămase acasă. Costică Arhir s-a întors în sat să lucreze pământul şi să-şi crească singur cei trei copii, pentru că soţia lui munceşte de patru ani în Italia.

Personajul central al filmului este şi marele absent al acestuia: este vorba de mama celor trei copii. Nu o vedem nicio clipă, deşi totul se petrece prin raportare la ea. Acest lucru nu face decât să-i sublinieze absenţa dureroasă.

Actorii propriei vieţi

Nu lipsesc nici momentele comice. „În filmele sale, Thomas Ciulei nu râde de oameni, ci râde împreună cu ei. Este o diferenţă fundamentală, care permite crearea unei legături strânse între protagonişti şi spectatori”, subliniază criticul de film Lionel Ravira pe site-ul desimages.be.

Foarte fin observator al realităţilor zilnice, Thomas Ciulei discută cu protagoniştii punerea în scenă, pentru ca apoi aceştia să o joace în faţa camerelor. Astfel, oamenii obişnuiţi participă la stabilirea regiei şi devin actori veritabili ai propriei lor istorii.

Film apreciat de critici

„Podul de flori” este câştigător al Premiului pentru Cel mai bun film documentar în cadrul Festivalului de Film din Europa Centrală şi de Est, în 2008, şi e câştigătorul unei statuete Gopo, la aceeaşi categorie.

Proiectul a câştigat, în 2005, concursul de finanţare al Centrului Naţional al Cinematografiei şi este produs de Europolis Film, de Studioul de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii şi Cultelor şi de „Ciulei Films”, din Germania.

@N_