În inima Transilvaniei, în anii ’80, românii "trăiau înfrăţiţi cu naţionalităţile conlocuitoare". Aceasta era expresia "corectă politic" ce ascundea realităţi neadmise de ideologia vremii. Cum ar fi credinţele religioase ale oamenilor. Diverse într-o comunitate alcătuită din diferite etnii. Preoţii şi credincioşii erau supravegheaţi îndeaproape de Securitate, mai ales atunci când cultul lor era unul puternic în "lumea liberă".

INTRAI ÎN BISERICĂ ŞI PIERDEAI FUNCŢIA

Credincioşii unitarieni din Cluj au fost persecutaţi de demult sub pretexul că simpatizaseră cu revoluţia maghiară din 1956.

În anii 1969, preotul unitarian Gellerd Imre a fost condamnat la şase ani de închisoare, pe care i-a executat la Dunăre, pe epava vaporului francez "Liberté". După cei şase ani de tortură fizică şi psihică, în ziua în care a ieşit din detenţie, şi-a pus capăt zilelor. În aceiaşi ani au fost deţinuţi şi preoţii Erdo Janos şi Szabo Dezso, care şi-au executat pedeapsa trudind la canalul Dunăre - Marea Neagră.

La începutul anilor '80, lucrurile au început însă să se aşeze. Credincioşii unitarieni nu mai erau aruncaţi după gratii din cauza religiei, dar nu au scăpat de ochiul vigilent al Securităţii. "Între preoţii noştri erau informatori, dar de obicei îi ştiam care sunt, povesteşte Borbely Istvan, administrator al Bisericii Unitariene. Fiecare se uita ce să spună şi cum să spună, pentru că le era frică. În parohii erau microfoane, ştiam că ne ascultă predicile şi slujbele. Nici pe tinerii noştri, sub diferite pretexte, nu îi lăsau să meargă în străinătate la studii. Noi şi atunci eram în fraternitate cu bisericile unitariene din Anglia, SUA şi Olanda, unde se putea merge la studii, dar nu îi lăsau."

În Clujul anilor '80, membrii de partid cu funcţii nu aveau voie să meargă la biserică. Nici măcar la evenimente importante. Perico