Dupa infringerea de la Lausanne in fata Timisoarei, dupa scandalurile de coruptie si gravele abateri semnalate de UEFA in procesul de licentiere a cluburilor, Mircea Sandu mai are o singura cale de a-si salva bruma de onorabilitate: demisia. Exista doua categorii de sefi pe lumea asta. Unii care considera normal sa-si asume toate bubele aparute in capraria proprie. In Japonia, unde trenurile monorail merg la sutime, ministrul transporturilor demisioneaza imediat daca s-a semnalat o intirziere in traficul feroviar, nemaivorbind de oarece accidente. Nu conteaza ca - omeneste vorbind - seful nu poate acoperi chiar totul, este vina propriei institutii, sa vina altul mai capabil. La noi, in tara "acarului Paun", sefii sint de alta categorie, aceea a cautatorilor de tapi ispasitori. Pentru un sef din prima categorie, aflat ipotetic in scaunul lui Mircea Sandu, admiterea recursului la TAS al gruparii din Timisoara ar fi fost sinonima cu demisia. La fel ca si scandalul cu licentierile europene. In aceasta ultima problema, cautarea tapului este atit de dificila, incit pina si stabii cei mari de la FRF au pareri discordante. Ionut Lupescu da vina pe firma de audit cu care se afla in contract, Mircea Sandu se ia tare de oamenii din sistemul de licentiere, pe care ii ameninta ca ii da afara in corpore. Normala din punct de vedere psihologic, reactia viscerala a "Nasului" este si logica. Omul a muncit enorm sa-si faca un standing la FIFA si UEFA, a ajuns la masa bogatilor, iar acum intimpina justificate priviri chiorise din partea colegilor sai, "academicienii" de la Nyon. Pentru a dovedi ca este si un manager profesionist, nu numai un simplu om de lume, Mircea Sandu este chiar obligat sa-si arate muschii incordati pe grumazurile tapilor. Chiar si in conditiile in care cea mai incornorata dintre amintitele caprine, Viorel Duru, a plictisit o jumatate de ora telespectatorii, demon