Romania ultimilor 20 de ani a fost victima unui virus asa-zis ereditar, pe linie de blazon, de conturi in banca, de mostenire VIP-ista, care a facut ravagii.

A infectat si a facut zeci de victime, de la raniti pana la morti, din randul smecherilor, dar si printre naivii oameni de rand. A suferit mutatii dintre cele mai bizare si a reusit sa se adapteze de fiecare data momentului.

Niciun copil cu degetul in gura dar cu nume greu, niciun pusti teribilist si rebel dar cu gene ce-i asigurau intotdeauna protectie indiferent de fapta, nicio progenitura de parveniti deveniti vedete, mahari, camatari sau oameni politici nu a reusit sa scape. Sindromul a ajuns la stadiul de pandemie si apoi a intrat in banalul zilnic. Acum ni se pare atat de normal incat doar lipsa lui ne-ar da, poate, de gandit.

De 20 de ani ne raportam, includem si asemanam toti tinerii de bani gata care se cred rebeli intr-un clopot de sticla atunci cand merg cu peste 150 km/h, cu muzica la maximum si isi parcheaza masinile de ultimul racnet pe Magheru, care nu au construit nimic in viata lor, care nu au platit nimic din banii lor, pe care nu i-a interesat sa-si toceasca coatele pe bancile scolii pentru ca "banii lu' taticu" cumpara orice si pe oricine, cu Nicu Ceausescu. Crunta boala sindromul comunist, nu? Mai ales cand e una inchipuita!

Ultimul caz de infectie confirmat la unison de formatorii de opinie din Romania este Elena Basescu, "fata lu' tata", Barbie(?) din Carpati, "aia mica", de vreo doua luni, EBa, sau cum vreti sa-i mai spuneti voi mezinei prezidentiale.

Elena este doar inca un Nicusor din multii rasariti dupa 1989: odrasle propulsate in posturi care le depaseau cu mult competenta si posibilitatile, care au chemat presa, au plans putin si au scapat de belele atunci cand a fost nevoie, beizadele de rang mai mare sau mai mic, copii de