Constantin Bebeşelea are în spate 36 de ani de culturism şi 21 de ani de când a devenit instructor de haltere şi culturism. „Am pornit de mult timp...” Aşa îşi începe Constantin Bebeşelea povestea. „Eram la şcoală, aveam 9 ani. În curtea şcolii aveam o bară fixă şi făceam elemente de gimnastică, ne luam unii după alţii. Cochetam oarecum cu gimnastica şi ajunsesem să fac turul clubului în mâini. Dar n-am ajuns la performanţă pentru că nu aveam îndrumare. Mi-a plăcut mereu mişcarea, aveam o oarecare îndemânare şi mă puteam coordona”, povesteşte Constantin Bebeşelea. Nici pe departe nu-şi imagina că o să ajungă antrenor, chiar dacă era împătimit de activitatea fizică şi nu putea concepe viaţa fără sport. „Atunci nici nu mă gândeam la antrenor. Am vrut să fiu profesor de limba română sau de franceză...”, mai spune omul.

Vroia să ajungă precum Cassius Clay

În liceu s-a îndrăgostit de box şi timp de doi ani n-a văzut nimic altceva. Până la o corijenţă la chimie care a pus punct viitorului său în acest sport. „Eram animat să ajung la nivelul lui Cassius Clay. Dar aveam o corijenţă la chimie şi din cauza asta nu am putut pleca într-un cantonament. Aşa a trecut şi febra cu boxul. Dar eu voiam să fac ceva neapărat şi am găsit imediat o oportunitate. Aveam 17 ani şi s-a dat la TV un meci de fotbal între România şi o altă ţară, nu mai reţin care. În pauza meciului a fost televizată o competiţie de culturism din SUA la care participa şi Serge Nubret, un culturist francez de care şi acum îmi amintesc. Avea un corp foarte frumos lucrat”, îşi aminteşte Constantin. Asta a fost imboldul necesar ca el să se apuce de haltere, că nu exista culturism în România anilor ’70. „Sportul cu halterele nu mi s-a părut deloc greu. De mic eu ridicam bolovani şi chiar copiii cu care mă jucam mă provocau să ridic nu ştiu ce greutate. Cred că am fost făcut pentru asta iar lucru