Desi detonatorul a fost criza derivativelor "subprime", cauzele au fost numeroase si adanci, unele dintre acestea tinand de economia reala. Paradoxal, acestea sunt cel mai putin discutate, desi ele raman, probabil, cele mai semnificative si mai dificil de surmontat.
Pe de o parte, avem dezechilibrul major intre cerere si oferta in economia americana. Intai, cele doua industrii pe care se bizuia modelul american - automobilul si locuintele - au depasit cu mult pragul pana unde cererea solvabila putea tine pasul capacitatii uriase de a produce. Mecanismele financiare au intarziat cat de mult au putut revelarea dezechilibrului (in fond, chiar criza "subprime" a pornit tot de la credite ipotecare pe care debitorul nu avea cum sa le plateasca, dar fusese imbiat sa le contracteze). Pana la urma, insa, realitatea nu a mai putut fi escamotata: s-a gasit un copil care sa strige "imparatul este gol". Vraja s-a rupt, iar producatorii americani de masini si de case s-au trezit ca nu au cui vinde - eterna si inevitabila, se pare, cauza a crizelor in capitalism.
Al doilea dezechilibru american a fost cel dintre economisire si consum. Desi modelul se bazeaza pe stimularea consumului, de-a lungul timpului a existat mereu un sector intern care si economisea: fie publicul, fie intreprinderile, fie guvernul. De aceasta data, s-a intamplat ca in acelasi timp toate cele trei sectoare sa fie inclinate spre consum: publicul, datorita dobanzilor extrem de scazute o lunga perioada de timp; intreprinderile, datorita boom-ului prelungit si ratelor inalte ale profitului, care le-au impins sa investeasca masiv; guvernul, datorita politicii "antiteroriste" a administratiei Bush care a atras un deficit public fara precedent. (Sa remarcam, in treacat, ca este pentru a treia oara dupa al doilea razboi mondial cand Statele Unite se lasa angrenate intr-un razboi in Asia si tot pentru a