Regizorul Alexandru Dabija este autorul unui număr impresionant de spectacole de teatru. Lucrează mult. E fascinat de artele spectacolului, e fascinat de actor. Montează spectacole şi în Bucureşti, şi în teatre din ţară – acolo unde simte un raport benefic regizor-trupă.

Jurnalul Naţional: Creativitatea nu e în criză, chiar dacă această criză financiară loveşte dur în cultură. Un imbold pentru creativitate pare să fie şi fenomenul care are loc: publicul e setos de teatru; oamenii stau la coadă la casa de bilete.

Axandru Dabija: Să nu-i deochem pe oameni. Probabil că analiza trebuie făcută de cineva care ştie mult mai multă sociologie. Dincolo de sociologie, eu nu pot să trag decât nişte firave concluzii despre nevoia oamenilor de a vedea alţi oameni, vii, pe scenă. Pentru că acesta este singurul lucru care ne separă pe noi de alte arte - teatrul e o artă vie, în care oamenii se văd pe ei înşişi puşi în diferite situaţii. Teatrul este o formă de evaziune, o formă de educaţie, de divertisment la urma urmei. Oamenii vin la teatru din diferite motive şi cred că unul, şi nu ultimul, dintre ele este şi faptul că biletul e încă foarte ieftin. Actorii, ca personaje publice, sunt extrem de bine văzuţi şi chemaţi de cele mai multe ori să-şi dea cu părerea despre diferite lucruri, cum fac şi eu acum ­ îmi dau că părerea despre criză, despre teatru, deşi nu mă pricep bine, nu studiez fenomenul. Pot numai să mă bucur de el. Asta înseamnă că teatrul nostru este un teatru bun, contrar multor păreri care se vehiculează în presă. Cred că avem spectacole bune.

Montaţi multe spectacole şi în Capitală, şi în ţară. Sunt însă regizori remarcabili care ocolesc Bucureştiul, pentru că mulţi actori se implică şi în filme, reclame, seriale, telenovele etc. Din acest motiv se lucrează îndelung la un spectacol. De aceea preferă provincia, geografic vorbind