Guvernul face bilanţul celor şase luni de guvernare.
Îl vom auzi pe primul ministru, turuind cu cadenţa-i specifică, despre ce grozav s-a descurcat Coaliţia în acest prim semestru de guvernare. Noroc că premierul e jurist şi - la fel ca şi unii dintre miniştri săi - nu prea se pricepe la matematică.
Altminteri, în cifre seci, bilanţul său ar arăta un rezultat semnificativ: zero!
Guvernul bipartit condus de Emil Boc a venit la putere pe fondul crizei. Cu obiectiv unic: întâmpinarea şi contracararea efectelor acesteia. Alte guverne au avut alte priorităţi: stoparea inflaţiei, integrarea europeană, lupta cu corupţia. Boc a avut criza. Şi „greaua moştenire” liberală la care democraţii săi au contribuit preţ de doi ani din patru. Ceilalţi doi au fost „acoperiţi” de actualul partener de guvernare. Cu aceleaşi efecte.
Ei bine, la şase luni de când a pornit cu avânt să combată criza ne vom trezi cam pe acolo de unde am plecat. În sensul că Guvernul Boc n-a reuşit să pună în aplicare nici măcar unul dintre numeroasele proiecte anunţate cu pompă la preluarea frâielor. Nici măcar celebra „Primă Casă” - un paleativ, la urma-urmelor, nu a reuşit să iasă din ceaţa nepotrivirii de caracter cu băncile.
Este cel puţin surprinzător cât de bine, de clar văd lucrurile politicienii când nu sunt la putere şi cât de prost se descurcă la examenul practicii. Boc părea să ştie foarte bine că cea mai eficientă măsură de contracarare a efectelor crizei este stimularea producţiei în domenii în care statul este principalul beneficiar: este vorba despre lucrări publice, de infrastructură, de servicii. Comenzile guvernamentale aveau să pună în funcţiune mecanismele economice de pe orizontală, compensând scăderile din alte domenii. În plus, bugetul putea fi alimentat cu venituri din taxele pe salarii şi pe cifra de afaceri. În loc de asta, inginerul Pogea a aruncat pe
