Viaţa este ca o invitaţie la petrecere, la care ajungi după ce a început şi pleci înainte să se termine. Dacă nu ştii ce doreşti în viaţă, rămâi cu ce primeşti. Puţini sunt cei care înţeleg acest lucru. Dacă sunt raportate la nivel individual, pierderile nu sunt importante pentru societate, dar dacă este vorba de o comunitate la nivel statal acestea sunt catastrofale.
Şi pentru că riscul conducerii unui popor, fără clarviziune, este mare, încă din timpuri străvechi cei care conduceau destinele unei naţii aveau lângă ei câte un sfătuitor iniţiat ,sau cu alte cuvinte, un om cu puteri paranormale. Însă cunoaşterea acestui domeniu al iniţierii, pentru aflarea adevărului despre existenţă, nu era promovat la nivelul populaţiei, căci într-o turmă este importantă supunerea pentru a merge pe drumul indicat de cel care o conduce.
Cunoaşterea adevărului produce rebeli şi duce la convulsii sociale. Cel mai bine s-a remarcat acest lucru în societăţile dictatoriale. Pe de altă parte, persoanele cu capacităţi în afara normalului, mai ales în perioada contemporană, sunt de ajutor în cadrul serviciilor necesare pentru apărarea comunităţii respective, lucru care de obicei nu este mediatizat.
În fosta URSS, până în 1957, nu se discuta de domeniul paranormal în mod oficial. Însă, în acel an, au apărut în presă trei articole care abordau fenomenele paranormale. Reacţiile negative au fost imediate şi din cauză că erau în contradicţie cu filosofia materialistă promovată de sistemul comunist. După zece ani, au apărut 152 de articole, iar reacţiile au fost pozitive în proporţie de 90%. Conducerea sovietică înţelesese în această perioadă importanţa domeniului şi chiar au alocat apoi fonduri mari pentru dezvoltarea cercetării fenomenelor parapsihologice. După 1960, Europa de Est devenise centrul mondial al parapsihologiei.
În 1968, Eduard Nau
