Casa in care Spiru Haret si-a petrecut ultimii ani din viata, devenita dupa moartea sotiei acestuia muzeu, a fost vandalizata si este lasata de mai bine de zece ani sa se autodistruga. Daca treci pe strada Gheorghe Manu, la numarul sapte, printre copacii cu coroana bogata vezi o casuta cu parter si etaj, sufocata de o cladire din sticla, “burtoasa”, care se revarsa in strada. Poarta este larg deschisa, usa a fost smulsa de mult si dusa probabil la fier vechi sau pusa pe foc, iar ferestrele sunt cascate in vant.
La balconul de la etaj flutura in vant cateva perechi de izmene si covoare turcesti, semn ca acolo deja s-a adapostit cineva. Tencuiala a inceput sa cada de pe pereti, iar la etaj zidul este inegrit, semn ca a avut loc un incendiu. Nici placuta pe care scrie “Muzeul Spiru Haret 1941", nu mai e intreaga. Multe dintre litere s-au sters.
Deoarece costurile de restaurare sunt teribil de mari si e mai avantajos sa demolezi casa veche si sa ridici un bloc nou, multe monumente sunt lasate pe mana unor chiriasi clandestini care distrug in cativa ani, ce nu a reusit timpul in decenii. Asta daca nu se intampla cumva ca imobilul sa dispara intr-un incendiu sau o inundatie provocata de o teava sparta si uitata asa.
Cum ajunge un muzeu ruina
Pe 4 iunie 1941, dupa moartea sotiei lui Spiru Haret, casa a fost vanduta de rude Institutului National al Cooperatiei. Obiecte personale, carti, manuscrise si mobilierul au fost donate noului proprietar cu conditia de a amenaja un muzeu, lucru care s-a si intamplat. Lucrurile s-au schimbat insa dupa razboi, cladirea devenind proprietatea Sfatului Popular al Capitalei.
In 1956 imobilul a trecut in administrarea Ministerului Culturii, iar in 1986 in administarea Ministerului Educatiei. Dupa revolutie imobilul s-a intors la CENTROCOP, institutie care in 2001 l-a vandut cu 610.000 do
