"Nu este corect – le-a spus mai deunazi bancherilor prezenti ministrul pentru IMM-uri, Constantin Nita, intr-o dezbatere organizata la Parlament – ca sistemul bancar sa aiba profit, in timp ce ceilalti mor de foame… Sa incercam o rata a profitului mai mica, ca sa dam sange economiei!"
Un indemn absolut corect! Dar ceea ce este corect nu este, in lumea asta, a noastra, si realist. Ba, in cazul in speta, a cere tocmai lupilor pregatiti sa dea iama in stana sa accepte a fi mai putin agresivi pentru ca oile mor de foame este chiar o naivitate! Daca "andrisantul" era format din banci romanesti, se putea sa fi existat un ecou, caci era vorba de o responsabilitate comuna in salvarea unei tari, dar, din pacate, Romania a ramas practic fara banci proprii, iar cele straine existente nu pot avea, in mod obiectiv, responsabilitati sociale si nationale, treaba lor fiind profitul si numai profitul.
Naivitatea dlui Nita se evidentiaza la o simpla analiza a consecintelor acapararii aproape intregului sistem bancar din Romania de catre banci straine. Pentru Romania, globalizarea ei de catre banci straine a constituit deja – caci nu se poate vorbi decat la trecut – un dezastru. Unul cu mult, cu mult mai mare decat cel produs de devalizarea iresponsabila de catre banditii tranzitiei a bancilor de stat si falimentarea sordida chiar de catre actionari a unor banci private romanesti, toate platite de contribuabilul roman prin impozitari coplesitoare pe termen lung si nivel de viata scazut la nesfarsit. A reprezentat un dezastru si mai mare, care nu si-a aratat inca intreaga dimensiune, pentru ca nu este vorba doar de secatuirea tarii prin fortarea unor profituri uriase, intr-o perioada aiuritor de scurta, profituri care, prin dimensiunea lor insasi, nu pot rezulta din activitati economico-financiare normale si din relatii concurentiale de piata, ci numai din manevre s
