Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, în locul vechilor poduri din lemn care traversau Dâmboviţa, au fost construite altele, din piatră. Podul Izvor este atestat de o hartă de la 1900, alături de alte poduri, precum Ferdinand (Eroilor), Operei (Piaţa Victor Babeş), Hasdeu, Mihai-Vodă, Senatului (Naţiunile Unite), Rahova, Şerban-Vodă. Ulterior, Podul Izvor a luat numele Străzii Uranus care pornea dinspre pod, traversa dealul cu acelaşi nume şi se oprea în Calea Rahovei.
În 1926, la Podul Uranus, în unghiul format de Bulevardul Schitu Măgureanu şi Calea Plevnei, a fost inaugurat Palatul Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor, o clădire-unicat în Bucureşti cu o turlă emblematică.
Astăzi, aici se află Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra. În prezent, cel mai faimos pod peste Dâmboviţa al Capitalei, Podul Izvor, leagă zona aglomerată bulevardul Regina Elisabeta - bulevardul Schitu Măgureanu de Parcul Izvor.
Între anii 1970 şi 1999, “modernizările” ceauşiste au distrus toate construcţiile de valoare din perimetrul cuprins între strada B. P. Hasdeu şi actualul Bulevard al Libertăţii, în locul cărora a fost amenajat Parcul Izvor. Iar podul a fost refăcut în acelaşi stil, lipsit de personalitate, al celorlalte poduri.
Pe vremuri, zona atrăgea atenţia prin arhitectura deosebită a caselor, bisericilor şi monumentelor. Astăzi, ea e legată indestructibil de imaginea-gigant din fundal a Casei Poporului.
