În vara lui '89, Mihai Trăistariu era elev în clasa a VII-a la Şcoala nr. 4 din Piatra Neamţ. A participat la ediţia din acel an a Cântării României, dar nu în calitate de solist, ci... la dansuri populare!
"Era o perioadă când toţi elevii, vrând-nevrând, îşi sacrificau vacanţele de vară să-i facă pe plac Partidului Comunist. Din ce ştiam noi atunci, erau selectaţi copii din toată ţara. Era ca o competiţie naţională. Cei mai buni dintre cei mai buni în toate domeniile.
Practic eram cam forţaţi să luăm parte la astfel de manifestări. Ne chinuiau şi ne chemau de dimineaţa până seara la repetiţii, îmbrăcaţi în salopete roşii, galbene sau albastre. Trebuia să formăm steagul României din trupurile noastre. Eram cu miile pe stadion! Totuşi... nu era chiar atât de rău. Legam prietenii, povesteam", îşi aminteşte Mihai.
În vara lui 1989, în oraşul lui natal, la Piatra Neamţ, s-a dat marea strigare. Pe stadionul din localitate s-a strâns lume câtă frunză şi iarbă! S-a făcut inclusiv o preselecţie pentru dansuri populare. Printre prichindeii aduşi cu voia sau fără voia lor s-a numărat şi Mihai Trăistariu.
"Câţiva dintre noi eram sătui de stat în picioare şi de făcut «nimic» 12 ore pe zi!
Ne-am înscris şi ne-au selectat. Măcar învăţam şi noi să dansam! A fost... interesant. În loc să stăm în tribune degeaba şi să facem valuri cu mâinile, stăteam în mijlocul stadionului, eram mult mai importanţi! Dansam îmbrăcaţi în costume populare", spune artistul.
În privinţa partenerului sau a partenerei era în felul următor: nu-i pentru cine se potriveşte, e pentru cine se nimereşte! Aşa că Mihai s-a ales cu o parteneră din oficiu. De fapt, chiar mai multe. "Practic schimbam mai multe partenere în timpul dansului", precizează interpretul. Dar nu-şi mai aminteşte cine erau fetele respective, căci... n-au dansat decât o v
