I. Aflând despre împrumuturile în serie pe care le face Ministerul Finanţelor Publice, am găsit în Pildele din Biblie ale lui Solomon (Pro, 22:7) următoarea: "Bogatul stăpâneşte peste cei săraci şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă împrumut".

Viaţa modernă nu se poate lipsi de bănci. Alte mecanisme de a produce bani din bani nu există, iar băncile poartă răspunderea pentru gestiunea acestor bani în faţa deponenţilor, indiferent că sunt persoane fizice, instituţii private sau instituţii publice.

Dobânzile care fac profitul băncilor sunt fireşte motorul circulaţiei banilor. Încercând să imaginez alte mecanisme de alocare de resurse pentru activitatea economică, mi-am adus aminte de sfatul unuia dintre cei mai importanţi economişti ai lumii, astăzi din nou în prim-plan, John Maynard Keynes: "Este mai bine să eşuezi convenţional decât să reuşeşti neconvenţional".

În viaţa mea politică am simţit din plin adevărul spuselor sale. Cu toate acestea, nu mă pot împăca nici o clipă cu ceea ce se petrece acum cu împrumuturile pe filiera Guvern-FMI-BNR-Bănci-Guvern.

În mai puţin de o lună, în perioada mai-iunie, BNR, care a primit prima tranşă a împrumutului contractat de Guvernul României de la FMI, împrumută la rândul ei băncile (străine) din România, probabil cu intenţia de a dezgheţa piaţa creditării interne, cu suma de 3 miliarde şi jumătate de euro. Dar Guvernul României, cel care tocmai a contractat un împrumut de 13 miliarde de euro cu FMI, nu are bani pentru plata salariilor sau pensiilor sau a altor obligaţii. Ce face Guvernul? E obligat să se împrumute pe piaţă, adică de la băncile (străine) care tocmai s-au împrumutat de la BNR, la dobânda pieţei. FMI e foarte ferm: banii împrumutaţi României Nu sunt bani pentru salarii sau pensii. Dar dacă banii FMI ajung la bănci? Ei, asta-i cu totul altceva! Atunci da, s