INCEPUTUL Imediat dupa ce l-am cunoscut pe Theodor Paleologu i-am facut o propunere riscanta. Era in toamna anului trecut, cu o saptamana inaintea debutului campaniei electorale pentru Parlamentul Romaniei. Paleologu tocmai se intorsese de la Copenhaga, unde inca era ambasador, pentru a candida in colegiul 9 Bucuresti.
L-am intrebat daca ar fi de acord sa-l insotesc in momentele importante ale campaniei si sa scriu un reportaj despre el. I-am spus de la inceput ca nu-l voi menaja si ca voi scrie ceea ce vad. Mergeam pe trotuarul ingust de pe Batistei si, oprindu-se pentru a-mi face loc sa ocolesc inaintea lui o masina parcata, mi-a spus: “E ok. Dar ma ajutati sa-mi gasesc oameni care sa ma ajute in campanie? Sunt cam singur”.
Am petrecut multe zile alaturi de candidatul PDL. I-am cunoscut familia, prietenii din copilarie, amicii politici si admiratorii de conjunctura. Am vazut ca se enerveaza usor si ca e incapatanat, dar i-am admirat cultura prodigioasa si corectitudinea. Insa ce m-a frapat a fost firescul cu care a acceptat propunerea mea. Si nu am fost singurul uimit.
Iata ce scria Andrei Pungovschi, fotograful alaturi de care am lucrat la acel reportaj: “Lejeritatea cu care m-a acceptat in casa dumnealui si eleganta cu care mi-a facilitat accesul la intalnirile pe care le-a avut imi trezeste nostalgii catre tari civilizate” ("Batalie pentru Colegiul 9", Esquire, ianuarie 2009). Civilizatie! Da, in sfarsit parea ca a aparut liderul acela la care multi visam: un tanar cultivat, vorbitor fluent a trei limbi straine, elegant fara sa fie pretios, inteligent si onest. Tipul de politician de care Romania are atat de mare nevoie.
Apoi, cand a fost numit ministru al Culturii, Cultelor si Patrimoniului am fost surprins. Stiam ca nu are un “spate” prea puternic in partid si aceasta numire imi parea un act de normalitate de care
