La jumătatea anului 1989, T. Gheorghe, dintr-o comună ieşeană, era trimis în judecată de Procuratura Judeţeană Iaşi pentru că şi-a sacrificat viţica din ogradă pentru a da de mâncare familiei. Familie din care făceau parte, pe lângă femeie, şi doi copii, flămânzi, după cum reiese din faptele românului nostru.
Mai mult decât atât, bărbatul nu s-a mulţumit să-şi îndestuleze familia cu carnea necesară preparării hrănii, ci a încercat să ofere o soluţie şi altor flămânzi din comuna ieşeană Răducăneni, unde omul îşi făcea veacul lucrând la Cooperativa Agricolă de Producţie.
Trei săteni, care au fost recrutaţi, au oferit organelor de anchetă detalii cu privire la faptele consăteanului. Aceştia au relatat cum bărbatul, după ce a consumat patrupedul din gospodărie, un viţel ce figura pe listele de la recentul recensământ local, a cumpărat şi alte vite de la oamenii cu stare din comună, animale ce scăpaseră de numărătoare.
Şi le-a sacrificat şi pe acestea, iar carnea obţinută în urma tranşării a vândut-o cu un preţ aproape simbolic la acea vreme (când se dădea şpagă pentru carne!): 50 de lei kilogramul. Vremurile cu îndestulare nu au durat prea mult pentru prea-plinii amici ai împricinatului. A fost de ajuns ca unul dintre săteni, neavând mărunţiş de un kilogram de carne, să se ducă la Miliţie şi să dea cu pâra. Aşa s-a ajuns ca miliţianul, reprezentantul din comună al organelor legii, să facă cercetări la faţa locului şi infractorul să fie dat în vileag.
"T. Gheorghe figura cu o vacă şi un viţel, care a fost tăiat când a ajuns la greutatea de 150 de kilograme. Acesta a fost utilizat pentru consumul familiei", se arăta în actul judiciar. Faptele au început încă din primăvară, când ceapa şi ştevia încă nu răsăriseră în grădina bărbatului şi poate de aceea şi foamea era mare. Ultimul viţ
