La cea mai mica miscare de contestatie sau nesupunere orice regim dictatorial incearca mai intai sa blocheze informatia, si in interior, si spre exterior. Iar in paralel se trece la represalii brutale, mai cu seama daca informatia a fost stopata. Ar fi facut-o si actuala putere de la Teheran daca intre timp nu ar fi fost inventate telefoanele mobile cu care pot fi filmate scurte secvente si transmise apoi pe reteaua internetului. Asa se face ca asasinarea acelei studente de la filosofie, ucisa de garzile pretoriene motorizate ale ayatollahilor, a facut repede inconjurul lumii.

Chiar daca ziaristii straini au fost expulzati sau impiedicati sa lucreze, atatia alti amatori s-au transformat in cameramani benevoli si ne-au transmis in aceste zile imaginile unei revolte populare pe care regimul o striveste cu brutalitate. Un regim care nu se incurca cu detaliile: principalul ziar de opozitie a fost interzis sa mai apara, iar ziaristii sai au fost arestati. Cica sediul ziarului se transformase in centrul acestor manifestatii care au pus in primejdie securitatea nationala!

Iar cand se refera la securitate nationala, orice regim dictatorial arata spre "agenturili" straine si denunta "amestecul" altora in treburile sale interne. Ceasca al nostru era si el obsedat de ocultele manevre din afara si de serviciile secrete ale altora. Pacat ca tocmai atunci cand acestea lucrau efectiv sa-i destabilizeze vigilenta si exercitiul retoric gaunos i-au facut feste. Puterea de la Teheran pretinde ca mai multe forte oculte occidentale comploteaza impotriva revolutiei islamice. Ea se arata indignata de faptul ca secretarul general al ONU a indraznit sa ceara incetarea represiunii si respectarea drepturilor omului. Cat ar fi de groasa ata alba si de incredibile argumentele, orice regim dictatorial recurge in primul rand la ele. Caci, in mod paradoxal, orice regim dictato