Pentru a opera in Romania, Clemenceau i-l trimite lui d’Esperey pe generalul Berthelot, care constituie o armata a Dunarii. E obligat la aceasta reorganizare de hotararea lui Lloyd George de a-l lua pe generalul englez Milne de sub comanda lui d’Esperey si a-l trece sub comanda generalului Allenby, care isi avea cartierul general in Palestina. Britanicii voiau sa aiba cuvantul decisiv in ocuparea Constantinopolului. De aceea si trimit trupe la Kavala, la 28 octombrie, pentru o operatiune combinata asupra Constantinopolului.

Imperiul Otoman se rupe de Puterile Centrale

Actiunea anglo-franceza dinspre nordul capitalei otomane e concomitenta si succesiva cu aceea din Orientul Mijlociu. Aceasta din urma, condusa de generalul d’Allenby, obtinuse victorii decisive in Palestina si Siria, cu ocuparea Nazaretului (surprinderea cartierului general al generalului Otto Liman von Sanders, la 20 septembrie 1918), a Damascului si Alepului. Victoriile acestea, alaturate celor din Peninsula Balcanica ale lui d’Esperay, dusesera deja la caderea lui Enver Pasa si a lui Talaat Pasa la Constantinopol, la 7 octombrie. Noul mare vizir, Izzet Pasa, il convoaca la 16 octombrie pe generalul englez Townshend si ii cere sa negocieze o pace cu englezii. Townshend era fostul comandant al Kut-el-Amarei si cazuse prizonier la turci in 1916. Avusese parte de un prizonierat comod (cu intentie) si acum noii conducatori otomani apelau la serviciile sale. Prin Townshend se ajunge la capitularea de la Mudros (in insula Lesbos) din 30 octombrie 1918, semnata pe cuirasatul Agamemnon, chiar in ziua in care Ismail Hakki pasa preda cheile orasului Mossul in mainile generalului Marshall. Imperiul Otoman o rupea cu Puterile Centrale, demobiliza si urma sa suporte ocuparea aliata a punctelor sale strategice importante: Dardanele, Bosfor, Batum, Baku, Taurus.

Conventie