„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988) Acum, că s-a isprăvit şi Târgul de carte, ne putem întoarce liniştiţi la „Antologia ruşinii după Virgil Ierunca“, volumul îngrijit de Nicolae Merişanu şi de Dan Taloş (Editura Humanitas, 2009). O colecţie de ode stupide, laşe, dezgustătoare, care au constituit tot atâtea cărămizi la edificiul monstruos al tiraniei comuniste.

Traian Coşovei: „Fericirea noastră decurge din unitatea noastră în jurul Partidului Comunist Român, în jurul secretarului general al partidului – tovarăşul Nicolae Ceauşescu –, în patriotismul nostru luminat...“ („Scînteia“, 1978)

Traian T. Coşovei (fiul lui Traian Coşovei, într-o convingătoare demonstraţie de pupincurism de familie): „Acea aşteptare plină de îndoieli când poţi da o singură dată pe loc definiţia Presei: o instituţie de muncă uriaşă, de efort depus în slujba Cuvântului Partidului, trăit pe deplin cu intensitatea unui mare eveniment al conştiinţei.“ („Scînteia tineretului“, 1982).

Nina Cassian: „În acest sens, istoria a fost, totuşi, generoasă cu mine. Am avut şi eu sentimentul de totală şi imaculată Inspiraţie, când Partidul Comunist a ajuns la cârma ţării mele“. („Luceafărul“, 1972)

George Bălăiţă: „Dar ar trebui citate în întregime cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, scrieri de importanţă istorică, elaborate într-un stil limpede, sobru, echilibrat, eficient. Stilul unui autor de mare clasă, nu în zadar tradus în atâtea limbi, pe toate meridianele“. („Scânteia“, 1978)

Acelaşi George Bălăiţă, care pare obsedat de limbi: „Traduse în multe limbi pe glob, cărţile tovarăşei Elena Ceauşescu sunt nu numai importante descoperiri ştiinţifice, dar şi manifeste ale păcii, întrucât aceste originale cercetări teoretice au devenit baza unei industrii puse în sluj