Petrecăreţii scandalurilor dinamoviste au obosit. Au obosit să mai dea cu pumnul în masă, nu mai sunt capabili să exerseze strategiile perfide ale interesului personal şi într-un final mahmur au acceptat să se odihnească în liniştea soluţiilor de compromis. Sunt cazuri în care starea de echilibru nu se poate realiza decât dacă-i pui la temelie compromisul.

Durabilitatea unor astfel de construcţii este condiţionată de onorabilitatea celor care acceptă renunţările. Când compromisul survine unei evaluări înţelepte a situaţiei, treburile pot merge bine pe termen lung. Dacă însă compromisul este gândit doar ca un pact cu diavolul pentru a trece gârla, atunci oricând scandalurile pot da din nou în clocot.

Aş vrea să cred că la Dinamo este valabilă prima variantă. Dar, oricât m-aş strădui, nu pot să mimez naivitatea cu atâta talent. Făţărnicia sparge brutal masca corifeilor dinamovişti. Angajamentele lor plutesc în sosul gros al minciunii. Nicolae Badea rămâne retras diplomatic în turnul său de fildeş. Şi-a dresat subalternii atât de bine, încât aceştia percep şoapta lui ca pe un răcnet dictatorial. Pe Badea îl caracterizează lucrătura fină şi, în acelaşi timp, neiertătoare. Un ministru de Externe al clubului cu legături puternice la Interne. Nicolae Badea nu l-a aruncat peste bord pe Borcea, deşi acesta pare destul de putred la dosar. Nu a făcut gestul decisiv, deoarece suspinele din vistierie nu-i dau pacea necesară unor astfel de decizii. Deocamdată, Shakira a fost îmbrâncit din jumătate din atribuţiile pe care le-a avut până acum. Va răspunde doar de finanţele clubului. Pe cealaltă jumătate, cea sportivă, a fost reinventat Cornel Dinu. Ambele funcţii mi se par la fel de otrăvite. Iar ocupanţii lor, dată fiind conjunctura, au ceva din predestinarea cărnii de tun.

Cristi Borcea, în calitatea sa de director economic şi în condiţii de