A restaurat piese de mobilier Biedermeier sau Luis Filip de nici nu le mai ştie numărul. Însă în ultimii ani Paul Cioconea a ales să comercializeze materiale şi aparatură necesare restaurării. În universul copilăriei sale, antichităţile au ocupat o proporţie covârşitoare şi, ca adolescent, i-a fost foarte clar că îşi va dedica cariera restaurării pieselor de mobilier vitregite de timp şi conjuncturi. "Tatăl meu a fost pasionat de antichităţi, Sibiul a fost foarte bogat în familii vechi cu o anumită cultură care au strâns obiecte de valoare. Toată copilăria mi-am petrecut-o printre antichităţi iar la sfârşitul liceului şcoala postliceală de restaurare a fost o opţiune", îşi aminteşte Paul Cioconea. Vrea să clarifice că vorbim despre restaurare privată, restaurare care nu are legătură cu cea a obiectelor de patrimoniu, găzduite în muzee. "Restaurarea pentru muzee este mult mai ştiinţifică decât cea privată", precizează omul.
Un oraş cu foarte mulţi restauratori privaţi
Avea 20 de ani când a luat prima comandă. Spune că n-a contat niciodată în cei zece ani cât a făcut această meserie vârsta lui fragedă sau experienţa mai vastă a concurenţei. "Când am terminat eu şcoala de restaurare erau 4-5 restauratori de mobilă în Sibiu. Acum sunt 12-14 restauratori privaţi, ceea ce face din Sibiu un oraş atipic, pentru că sunt multe oraşe în care nu există niciun restaurator. Comparativ cu mărimea oraşului, sunt foarte mulţi restauratori privaţi. Dar este loc pentru toată lumea", explică omul. "N-a contat niciodată vârsta mea. Reclama e cea care mi-a adus clienţi. Şi nu reclama din ziar, că acolo fiecare poate să spună ce vrea, ci recomandările făcute de cei pentru care am restaurat piese", ţine să precizeze Paul.
"Doar colecţionarii înţeleg restaurarea"
Cei care au venit să restaureze mobilier la Paul se împart în două categorii, colecţ
