Acţiunea DGA-ului, a procurorilor constănţeni şi a celorlalte structuri care au colaborat pentru prinderea subofiţerilor de la Poliţia Rutieră acuzaţi de corupţie nu mai este un mister pentru nimeni. Iar eu, cu cât stau mai mult să mă gândesc, cu atât mai mult ajung la concluzia că aproape nimic din ancheta respectivă n-a rămas ascuns, secret sau nemediatizat tocmai pentru că aşa s-a vrut. 

Percheziţiile domiciliare au început joi dimineaţa, la ora 6.00, iar la ora 7.30, poate chiar mai devreme, au început să curgă ştirile pe acest subiect. Aproximativ două ore mai târziu, a început circul de la Parchet: poliţiştii au fost aduşi pe rând, unul câte unul, însoţiţi de doi sau trei mascaţi. Iar asta, deşi faţă de aceştia nu se luase nicio măsură preventivă: nu fuseseră reţinuţi, arestaţi, nici măcar nu aveau interdicţia de a părăsi localitatea. Practic, au fost expuşi presei şi, prin intermediul acesteia, publicului. În contextul acestui circ mediatic voit, căci altfel nu pot să-i spun, prezumţia de nevinovăţie a fost călcată în picioare. N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit, îi felicit pe anchetatorii care şi-au făcut treaba bine şi sper ca cei care se fac vinovaţi de încălcarea legii să plătească. Însă trebuie să recunosc că sunt mai multe aspecte care nu mi se par în regulă. Vineri seară, l-am urmărit pe comisarul şef Lucian Diniţă, comandantul Direcţiei Poliţiei Rutiere, la o emisiune televizată. Diniţă s-a arătat mai degrabă satisfăcut de operaţiunea de la Constanţa, în urma căreia au fost „săltaţi" 39 de subofiţeri ai Poliţiei Rutiere şi duşi cu mascaţii la Parchet, pentru interogatoriu. De asemenea, comandantul Poliţiei Rutiere mi-a părut la fel de mulţumit atunci când vorbea despre cei 11 poliţişti arestaţi. Ba chiar a afirmat că aceştia vor fi un exemplu pentru colegii lor, care se vor gândi de două ori înainte de a se deda la fapte de corupţie. Mai mult, com