Casa Poporului are două adăposturi antiatomice, pe care cunoscătorii le numesc, în glumă, „bubuline”. Ele se află în subteran, sub fundaţiile clădirii Ceauşescu îşi dorea „o casă mare şi solidă”. A ieşit o construcţie-mamut de 360.000 de metri pătraţi, alcătuită din 23 de corpuri. „«Bubuline». Aşa li se zicea adăposturilor antiatomice ale Casei Poporului. O fi făcut cineva o glumă, nu ştiu clar de unde vine denumirea. Dar numai militari selecţionaţi au lucrat acolo, fără să ştie prea clar ce execută”, povesteşte Ioan Costin, 56 de ani, maior în rezervă.

A fost detaşat, în 1987, în unitatea militară din Centrul Civic pentru a superviza o subunitate de concentraţi şi militari în termen, care lucrau la realizarea măreţului plan al lui Ceauşescu de a schimba faţa Capitalei şi de a construi o clădire-mamut (şi altele pe lângă ea), care să rămână în istorie.

Timp de doi ani pe cel mai mare şantier al României, a auzit, evident, şi de „bubuline”, unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale casei lui nea Nicu.

Adăposturile erau la modă

„Sunt două, într-adevăr”, confirmă dr. ing. Traian Popp, care a proiectat structura de rezistenţă a Casei Poporului, alături de profesorul Alexandru Cişmigiu şi de inginerul Mircea Mironescu.

„Sunt în subteran, sub fundaţiile casei”, începe inginerul şi adaugă repede, pe ton de glumă: „Vedeţi că asta e secret... Bine, nu mai ştiu cât e de secret”. Cert e că, potrivit inginerului, „pe vremea aia, se purta adăpostul antiatomic”, iar Ceauşescu n-a vrut să facă excepţie de la regulă. Casa lui trebuia să aibă în componenţă adăposturi.

„Asta e o sculă mai complicată, adăpostul... Ca să aveţi un ordin de mărime: greutatea aici, în încăperea asta, pe metrul pătrat, e cam de o tonă şi jumătate. Sarcina pentru adăpost e cam de 1.200 de tone pe metrul pătrat, pentru