Situaţia anului '89 era una specială în ceea ce priveşte accesul la informaţie, la diverse forme de cultură. Alexandra Bardan şi-a luat doctoratul în Ştiinţele Informării şi Comunicării, la Universitatea Paris 3 - Sorbonne Nouvelle. Una dintre concluziile sale este că, "în comparaţie cu anii '70, este clar că lucrurile se schimbă în 1989. În primul rând, contextul economic şi ideologic era altul. Din anii '80 ideologicul are un cuvânt greu de spus asupra vieţii culturale, iar anul 1989 e marcat de ceea ce se întâmplă şi de ceea ce se întâmpla în ţările din restul blocului comunist".
Pentru că oferta oficială de carte, filme, reviste, muzică şi chiar programe televizate sau de radio nu era pe măsura cererii, oamenii găsiseră alte surse şi se crease o adevărată piaţă neagră, "pe principiul vaselor comunicante". Casetele video sau audio, numerele din Vogue, Bravo, Neckermann, Welle făceau obiectul unui trafic nu departe de "bişniţa" cu gume, blugi şi ciocolată; privitul la televizor la sârbi sau la bulgari, audierea emisiunilor postului Radio Europa Liberă erau activităţi "recreative" şi "informative" despre care se vorbea în şoaptă. Puteai să citeşti orice, să consumi orice produs cultural. Era mai important să se controleze ce "ieşea" în urma unei astfel de experienţe şi mai puţin ce se "consuma". Aşadar, de intrat putea să intre în ţară aproape orice fel de material informativ sau cultural, dar nu trebuia să popularizezi prea mult lucrurile la care aveai acces. În grupul de prieteni se mai putea discuta despre aceste experienţe.
Rambo trecea graniţa cu tirul
"În '89, piaţa alternativă care funcţiona deja de câţiva ani ajunsese deja la o anumită maturitate. Piaţa de casete video, de exemplu, nu mai era atât de artizanală, ci dobândise deja nişte mici caracteristici de industrie", reiese din studiul Alexandrei Bardan. Se pare că furni