Cam în fiecare seară mă uit la Mircea Badea. De ce? Nu cu un motiv anume sau din vreo pasiune de nestăvilit. În unele situaţii, pornirile lui cu accente de nebunie mi se par amuzante, alteori de-a dreptul nesimţite.
Dar asta nu contează foarte mult. În ultimele zile am asistat siderată la disputa dintre „maestrul" Cristoiu şi „shaolinul" Badea. Mi se porcăiesc ei, frăţioare, de nu mai ştiu unul de celălalt. Este adevărat, Badea s-a luat de ziaristul pregătit de pensie din cauza avântului PD-L-ist pe care l-a prins în ultima vreme. Mi le-a cam lăudat nea Ion pe madamele portocalii, ba prin ziar, ba pe la TV. Cu alte cuvinte, pe banii mogulului Voiculescu. Pentru că în trustul cu pricina totul se reduce la mogul, dacă aţi observat. Ciutacu este tonomatul, Gâdea nu ratează vreo ocazie să-l aducă în vorbă pe conservatorul lui patron, iar Badea este acum acuzat că înjură la comandă. Ceea ce făcea şi domn' Cristoiu până să se hotărască domnia sa că treaba în curtea mogulului cool nu-i tocmai pe placul său. Şi uite d-asta stăm acum şi ne uităm cum se stropşesc unul la celălalt, unul cu tuşul pe hârtia de ziar, iar celălalt prin ecranul televizorului. Recunosc, de această dată, Badea nu a mai fost atât de vehement ca în alte dăţi, dintr-un respect minim păstrat celui care i-a fost coleg de emisiuni (?!). Un lucru este foarte clar, din punctul meu de vedere: asta este OTV-izarea pentru intelectuali. Cum să aducem audienţă? Cum să se uite la noi ăia care vor scandal, dar nu înghit Pamele, Nikite sau Lazaruşi şi Diaconeşti? Cum să tragem spuza pe turta noastră şi cum să facem bani pe criza asta? Simplu: îi dăm românului fix ce are nevoie. Scandal. Şi nu oricum, ci în trust. Că aşa se poartă la ei: ba Tolontan cu gaşca (Gâdea, Ciutacu, Badea), ba Mirciulică şi Cristoiu. Dat OTV-izarea continuă, în noi forme, cu noi feţe. Pe final, citez din „maestrul" Cristoiu: „Să primeş