Îl ascult pe "amicul" Potârniche cum îşi expune filozofia. Ideile nu trec dincolo de orizont. Se opresc în balta din faţa porţii sale, în mirosul de pişat din spatele casei, în câteva amintiri băşcălioase din tinereţea sa, la muştele beţive şi la gustul acru al crâşmei în care, din când în când, îşi permite să mai dea cu pumnul în masă. Uneori, ideile "amicului" se opresc în capătul satului, bucuroase că s-au împotmolit în glodul ce nu mai reuşeşte să se usuce, sau în cizmele nespălate şi aruncate în colţul curţii după ce au traversat cu fală noroiul amintit. "Amicul" Potârniche îşi mai propteşte ideile şi în mirosul WC – ului său care, deseori, îi stârneşte convulsii de patriotism local. Cam cu astfel de filozofie umblă "amicul" meu împotriva veneticilor… …În timp ce eu reţin ce întrebări mai pune Gabriel Liiceanu în "Uşa interzisă": 1. "Cum se explică o anumită nesimţire a copiilor faţă de aniversările părinţilor lor?"; 2. "Cum funcţionează drăcia asta numită "om", care ţine pe "a fi" în gură de dimineaţă până seara?"; 3. "Cât de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atât de puţin de la ceea ce este în afara ta?"; 4. "De ce amorul dă rău într-un discurs filozofic şi trebuie, în consecinţă, ignorat?"; 5. "Poţi să-ţi priveşti viaţa ca pe o expediţie?"; 6. "Cum îţi dai seama că ai îmbătrânit?".

Autori: Georgică MANOLE

Îl ascult pe "amicul" Potârniche cum îşi expune filozofia. Ideile nu trec dincolo de orizont. Se opresc în balta din faţa porţii sale, în mirosul de pişat din spatele casei, în câteva amintiri băşcălioase din tinereţea sa, la muştele beţive şi la gustul acru al crâşmei în care, din când în când, îşi permite să mai dea cu pumnul în masă. Uneori, ideile "amicului" se opresc în capătul satului, bucuroase că s-au împotmolit în glodul ce nu mai reuşeşte să se usuce, sau în cizmele nespălate şi aruncate în colţul curţii după ce au t