Cinematograful a fost intotdeauna pe fază in ceea ce priveşte ameninţările la adresa planetei şi a omenirii, in general, ori doar a unei anumite părţi a ei: cea "bună" ameninţată de cea "rea" – Vestul de Est, Nordul de Sud, Sudul de Nord, Estul de Vest, comuniştii de capitalişti şi invers, băştinaşii de cuceritori, pământenii de extratereştri, oamenii de animale, insecte, păsări şi toată suflarea de diverşi viruşi ucigaşi.
Era deci momentul ca, după filme despre ciocniri ale Terrei cu diverşi meteoriţi şi comete, noi glaciaţiuni, inundaţii furibunde, valuri gigantice, epidemii neiertătoare şi invazii extraterestre, să apară producţii in care incălzirea globală să fie ficţionalizată cu maximum de efecte – fie ele doar de natură computerizată. Iar tehnologia e principala răspunzătoare pentru spectaculozitatea de netăgăduit a unui film precum "Numere fatale / Knowing", care altfel scârţie bine pe la incheieturile scenariului, e rizibil in numeroase momente şi mai ales ii lipseşte o minimă doză de umor, care ar fi adăugat autenticitate şi relief personajelor. După ce subiectul – foarte fierbinte, de altfel, la propriu şi la figurat – a inspirat documentare de mare impact precum oscarizatul An Inconvenient Truth ori Home (recent lansat la nivel mondial – in România a avut premiera pe durata TIFF-ului), noua producţie marca Alex Proyas (The Crow, Dark City) preia ştafeta şi pune in scenă istoria fictivă a unui profesor de astrofizică de la MIT, destinat să preia profeţii – vechi de cincizeci de ani – ce anunţă consecinţe devastatoare ale incălzirii globale. In modul total previzibil cu care ne-au obişnuit filmele de gen, profesorul Koestler (devenit o Casandră căreia, evident, i se contestă profeţiile, deşi personajul are o autoritate ştiinţifică de neştirbit) se aruncă intr-un iureş salvator, care ii vizează in primul rând băieţelul (ameninţat de un