„Eu sunt pescar-pensionar. Nu e vorba de peşte. E vorba de plictiseală. Dacă ai avea o ocupaţie, ceva, ar trece timpul altfel”, spune bărbatul de pe malul apei. Sursa: Andreea Dogar Uneori, nici la pescuit nu e mare agitaţie, dacă peştele nu muşcă, aşa că se mulţumeşte să-şi omoare orele: „De muncă nu-i, n-ai ce face. O cutie, două de bere, stai şi pierzi timpul. De muncă aş munci, da’ nu găseşti. Nici paznic: nu nene, eşti prea bătrân, stai acasă. Stau, ce dracu să fac”, zice omul înciudat. Are 61 de ani, dar pare mai bătrân, în ciuda pălăriei tinereşti de cercetaş şi a pantalonilor de camuflaj. Ochii de-abia i se văd din spatele ridurilor groase. Şi-a păstrat însă o oarecare voioşie, iar picioarele desculţe îi atârnă jucăuş deasupra apei. Pescarul nostalgic

„La balta privată e un milion, pentru cine are bani. Aşa, cu un milion, îl iau din piaţă, gata prins”, îşi explică el raţionamentul de a veni pe Dâmboviţa. Spune însă că nu mănâncă niciodată peştii pe care îi prinde aici: pe unii îi aruncă înapoi în apă, pe alţii îi dă vecinului, „să facă şi el de o frigare”. „De fapt, eu nu prea mănânc peşte, nici nu-mi place. Nevastă-mea făcea o mămăligă, cu peşte la cuptor. Am încercat şi eu, da nu prea iese”. Are doi clopoţei argintii legaţi de aţa de la undiţă. Dacă un peşte ar trage, ar începe să sune. Dar cum vieţuitoarele din adâncuri nu se prea înghesuie, e linişte. Lângă el, un radio mic, cu rotiţă, îi mai alungă urâtul: „Dă ştirile acu”, zice omul cu ochii pironiţi în apă. „E în franceză (de fapt, germană). A murit Geasol Johnson ăla (Michael Jackson - n.n.). Asta zice”. Când locuia în Moldova, era altă viaţă: "Era purcelu’, căţelu’, o găinuşă, o gâscă. La ţară pui un cireş, pui o floare. Da’ dacă stai la bloc, unde să pui, pe acoperiş?”, rememorează el zilele bune.

Pescuitul nu este numai pentru bărbaţi. Mărioara pescuieşte de când er