La 22 octombrie 1922, Guvernul Roman informa conducerea Ministerului de Externe britanic ca l-a numit atasat militar la Londra pe Ion Antonescu. In cazul in care britanicii agreau numirea, Antonescu avea sa-i succeada la post colonelului Duglas Capitanescu.
Scurt timp dupa aceea, la 25 octombrie, britanicii l-au informat pe Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Externe roman, ca numirea lui Antonescu a fost primita „foarte bine".
Antonescu a ajuns la post abia la 1 aprilie 1923. Nu a putut sosi mai devreme din cauza activitatilor in care fusese implicat ca atasat militar la Paris. Banii de care dispusese in Franta ii predase, la plecare, colonelului Soutzo D., noul atasat militar. Oprise pentru el un sfert din suma, necesara instalarii la Londra si platii diurnei pe o luna (391 de lire sterline).
Antonescu nu si-a primit diurna pentru luna mai, asa ca si-a solicitat dreptul la Ministerul de Razboi. La 28 iunie 1923, Sectia Ordonantari a Ministerului de Razboi l-a informat pe Antonescu ca i-a pus la dispozitie suma de 1.181,4 lire sterline (drepturile „de solda, misie, subventie"), pe care urma sa o primeasca prin intermediul atasatului militar de la Paris. Dar Antonescu nu a intrat in posesia banilor decat la 5 octombrie 1923, din cauza ca nu inaintase Serviciului Contabilitatii, condus de generalul Martic, situatia „statelor de solda si de misie" pana in momentul in care plecase de la Paris. Abia la 15 octombrie 1923, Antonescu a informat in scris Ministerul de Razboi despre lichidarea cheltuielilor pe care le realizase in capitala Frantei, solicitand sa primeasca retroactiv banii, in cazul in care s-ar fi modificat drepturile de solda. Antonescu nu a primit nimic retroactiv, insa reprezentantii Ministerului de Razboi i-au trimis o decoratie, Ordinul Sf. Stanislas, cl. a II-a cu spade, conferita in timpul razboiului" (8 ianuarie 19
