Impresia generala a publicului, daca exista asa ceva, despre matematica este ca are de a face cu o stiinta arida, complicata si care nu prea foloseste. Cateodata si eu simt asta. Matematica e fenomenal de simpla. E o suma de instrumente, unele fenomenal de greu de inteles, dar care odata validate pot sa fie folosite ca atare fara sa te intereseze cum functioneaza. Cati soferi cunosc ciclul Carnot? se intreaba Dan Selaru pe blogul sau.
Instrumentele respective, din momentul in care ai capabilitatea sa le folosesti, devin universale. Se pot aplica in orice domeniu care se preteaza descrierii cu ajutorul lor si se pot combina atata vreme cat logica valideaza procesul.
Henri Poincare, la sfarsitul secolului XIX, a facut o descoperire epocala. Ca pornind de la niste ecuatii diferentiale relativ simple se poate ajunge la un comportament al solutiilor atat de complicat ca, din punct de vedere practic, este haotic. Poarta numele de haos determinist. El a descoperit fenomenul in mecanica cereasca.
Fenomenul apare in meteorologie, electronica, mecanica, in aproape orice domeniu.
Mai explicit, pornind din locuri foarte apropiate un sistem poate ajunge intr-un timp relativ scurt la distante foarte mari. Deoarece noi nu suntem capabili sa masuram perfect locul in care ne aflam, datele initiale, nu stim unde o sa ajungem. Nu toate sistemele au un asemenea comportament si chiar pentru acelasi sistem nu toate datele initiale conduc la astfel de comportamente. Se poate totusi, in medie, afla cat de departe pot ajunge solutiile, se cheama coeficienti Lyapunov.
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Dan Selaru. Impresia generala a publicului, daca exista asa ceva, despre matematica este ca are de a face cu o stiinta arida, complicata si care nu prea foloseste. Cateodata si eu simt asta. Matematica e fenomenal de simpla. E o sum
